vineri, 28 ianuarie 2011

SENS UNIC


De la Silvana citire:

SENS UNIC

Știu. Am dat bir cu fugiții. O hotărâre dificilă dar necesară. Ritmul matematicilor și fizicilor era prea impetuos pentru mine, nelăsându-mi timp pentru partidele de echitație mult preferabile. Integralele erau, într-adevăr, înfricoșătoare, respectul pentru doamna Stan, imens, mediile mediocre la mai sus amintitele materii de căpătâi (parcă tot „căpătîi” îmi vine a scrie), umilitoare. Colac peste pupăză, îmi ieșeau și niște caricaturi de piese când făceam pe frezoarea.
Am avut parte, astfel, numai de un sfert, ¼, 25% din viața de liceu la Mișu. Care, însă, mi s-a întipărit în minte ca fiind cea mai intensă - pe plan școlar – perioadă a adolescenței mele. La cor, la cenaclu, la ceaiuri; camaraderie la superlativ.
Hașdeul a fost, în comparație, o mâncare fără sare. A.S.E., în continuare, începutul plafonării. Nu le-am dus la bun sfârșit (facultate, plafonare), ci... am dat, din nou, bir cu fugiții. Am ajuns pe meleaguri și în situații în care mi-au fost încercate la maximum reflexele de supraviețuire.
Cum ar fi fost dacă aș fi rămas în România?
Nu știu. Nici măcar nu vreau să-mi imaginez. Am aruncat demult ancora în propria-mi biografie, unde se pare că sunt, mai mereu, pe plecate. Un exercițiu, ca dealtfel, deloc dăunător. Amintirile mi le păstrez, pe cât posibil, intacte. Și prăfuite. Dintre ele ies acum la lumină cele care au protagoniști pe colegii mei din clasa a-IX-a. V-am recunoscut pe toți. Am stat în cumpănă în fața unei singure fotografii; nu puteam să-mi amintesc cine era colega aceea: Mă regăsisem!
Să știți că în ceea ce mă privește, nu au trecut DECÂT treizeci de ani...

2 comentarii:

  1. Hai sa te vedem, pe pagina de "Actualitati", cu cea mai recenta poza; nu poate fi adevarat, la fete timpul trece mai greu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Autosarcasm, colega. Și optimism. Carcasa e (de preferat să rămână mai) pe planul doi. Dar, vine și poza; cu viteza melcului, dar vine.

    RăspundețiȘtergere